Mai puţin de două săptămâni au mai rămas până la startul Dakar 2014, iar cu 196 de motociclişti care vor lua cu asalt cele mai dificile terenuri din Argentina, Bolivia şi Chile, această ediţie se anunţă drept una dintre cele mai fierbinţi ale ultimului an. Stăm de vorbă cu Alex Doringer, managerul echipei Red Bull KTM Factory Team despre ce implică această ediţie a Dakarului pentru producătorul austriac, a cărui reputaţie a fost construită direct pe baza participării la această cursă intrată deja în legendă.
Alex Doringer
KTM pleacă în America de Sud cu Marc Coma, cel care anul acesta a ratat pregătirile din cauza unei accidentări, urmând a fi susţinut de Ruben Faria, locul doi în ediţia 2013 a Dakar. Câştigător al mai multor etape şi extrem de motivat de fanii săi de acasă, chilianul Francisco Lopez va alerga şi el pe un KTM de uzină, iar Jordi Villadoms va întregi echipa, în urma tragicei dispariţii a lui Kurt Caselli.
Alex, spune-ne despre ce s-a întâmplat în ultimele luni în atelierele echipei de uzină KTM?
Stiam că performanţele noi motociclete sunt fantastice, dar tocmai pentru că avem o nouă motocicletă nu am avut nici un reper după ce să ne ghidăm atunci când vine vorba despre piese de schimb şi ce trebuie să luăm cu noi. De aceea din septembrie şi până când vaporul a plecat din Le Havre, am fost incredibil de ocupaţi.
Sunt apoi extrem de multe lucruri mărunte de care să te ocupi, de la echipamentul piloţilor la rezervările de hotel şi la pregătirea vehiculelor de asistenţă. Ne-a fost foarte greu după moartea prietenului nostrum Kurt Caselli, a trebuit să facem noi schimbări. Chiar şi după ce camioanele au fost puse pe vas, cu destinaţia Africa de Sud, tot mai rămâne o echipă de 40 de oameni de organizat. Să nu uităm apoi că facem multe lucruri şi pentru piloţii care aleargă pe motociclete KTM, fără a fi piloţi de uzină.
Cât de multă încredere aveţi în noua motocicletă?
Dakarul este cel mai bun test şi ne va spune în detaliu despre cât de bună e motocicleta. Noi ne-am făcut temele, avem rezultate bune la testele de până acum şi sunt foarte încrezători că ne aflăm pe lista favoriţilor.
Să vorbim despre rideri. Ne poţi spune câte ceva despre caracterul lor, cum e să lucrezi cu fiecare, care e atitudinea lor?
Voi începe cu Marc Coma. E o plăcere să lucrezi cu el în timpul raliului, e prietenos, abordabil şi liniştit. Ruben e şi el un tip liniştit şi tăcut. A terminat pe locul doi în 2013, iar asta a fost o surpriză şi pentru el. E şi el foarte motivat, dar cumva, într-o altă manieră decât Marc.
Toţi piloţii de raliu sunt unici, iar cel mai aparte dintre ei este Chaleco (Francisco Lopez). E un tip calm, dar e foarte motivat, în special când se ajunge în ţara sa. E un pilot fantastic, dar câteodată poate fi prea sălbatic pe motocicletă. Poate însă că de la ultima ediţie a devenit mai calculat şi a realizat că e mai bine câteodată să mergi mai încet. Chaleco are o mare pasiune pentru rally raid şi o înţelegere profundă a acestui sport.
Jordi a mai fost pilot de uzină pentru KTM, este un jucător de echipă şi el a fost primul rider la care ne-am gândit atunci când a fost nevoie să ne reîntregim echipa. Are doar 33 de ani şi foarte multă experienţă. E un tip prietenos şi plăcut de toţi în bivuac. Cred că are un mare potenţial şi îşi poate îmbunătăţi rezultatele, chiar dacă principalul său scop va fi să-l susţină pe Marc.
KTM a pierdut unul dintre riderii de bază ai echipei în accidentul de la Baja 1000. Cum aţi tratat pierderea lui Kurt şi cum aţi reuşit să vă refaceţi moralul, în special cu atât de puţin timp înaintea cursei?
Sunt două faţete aici. Din punct de vedere personal, Kurt îmi era un bun prieten şi sunt în relaţii apropiate cu familia sa. Pe de altă parte suntem profesionişti şi din păcate astfel de lucruri se pot întâmpla în sportul nostrum. Pentru mine lucrurile s-au uşurat puţin după ce am stat de vorbă cu mama lui Kurt iar ea mi-as spus că înţelege că aceste curse sunt periculoase, că astfel de lucruri se pot întâmpla şi că din păcate, cumva, i s-a întâmplat chiar lui Kurt. Apoi, chiar programul nostru zilnic ne-a ajutat să ne concentrăm la lucrurile pe care le avem de făcut . Lucrăm cu un calendar în faţă şi am fost obligaţi să continuăm. Însă Kurt va fi cu noi la Dakar, în inimile noastre.
După o perioadă atât de intensă ştim că de Crăciun aveţi totuşi o mini-vacanţă…
Înainte de a zbura spre America de Sud, avem nevoie de câteva zile de vacanţă. E mult stress, o grămadă de oameni, mult condus şi puţin somn. E greu pentru toţi. Eu mă retrag înainte de Dakar în munţi, skiez, mă odihnesc şi aşa ajung fresh la Dakar.
Ce faceţi odată ajunşi la La Serena?
Asamblăm motocicletele. Ele sunt preparate, dar trebuie să le rodăm, apoi să facem verficări pentru că atmosfera şi temperaturile sunt diferite. Sunt apoi multe interacţiuni cu presa, partea de secretariat, iar cum echipa noastră e atât de mare, e dificil să organizăm totul, pentru fiecare persoană şi să ne ocupăm de fiecare motocicletă, camion sau vehicul de asistenţă. Când stăm în atelier şi ne gândim la câte avem de făcut, parcă de abia aşteptăm să ajungem odată la momentul startului. Atunci totul capătă un ritm şi lucrurile devin mai relaxate.
Cu ce va diferit în acest an Dakarul?
Mulţi spun că acest an este unul de răscruce pentru Dakar. Concurenţa e mai mare, iar unul din riderii noştri s-a mutat la altă echipă. Dar, cea mai mare provocare la sfârşitul zilei este … Dakarul, şi concursul în sine. Suntem un grup de prieteni care se ajută unul pe altul să treacă prin această experienţă. Cred că Africa era o provocare mai dură, pentru că era atât de intensă pentru organism. Cea mai mare diferenţă faţă de anul trecut este că luăm startul din alt loc, terminăm în alt loc, mergem într-o nouă ţară şi avem două etape marathon. Dar pentru noi toate acestea sunt beneficii, pentru că astfel suntem mai motivaţi să ne concentrăm.
Devii nervos în timpul cursei?
Nu. Nu am motive să fiu nervos. Am încredere în motociclete, în echipă şi în pregătirile făcute.
Care e cel mai bun lucru în a lucra într-o echipă de Dakar?
Oamenii.
Iar cel mai rău?
Să afli că a avut loc un accident sau să aştepţi informaţii despre un rider atunci când ştii că a avut o problemă.
Ce anume explică succesul pe care îl are KTM la Dakar?”
Pasiunea, istoria şi experienţa. Toţi oamenii trag în aceeaşi direcţie, de la Pierer la mecanici. Am văzut alţi producători alegând să ia parte la Dakar sau să se retragă, dar noi, odată intraţi în cursă, nu ne-am mai oprit. Am crezut mereu în spiritul de aventură.
Termeni de cautare folositi pentru gasirea acestui articol:
